marți, 18 decembrie 2012

Tanti Marea Britanie, Londra nu ne lasa sa plecam acasa!

Spre informarea amatorilor de excursii la Londra.
Se facea ca mijea luna lui Brumar, iar Earl-ul si Principesa plecau la capitala Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord. Asa... de destindere si voie buna, ca sa mai rupa cotidianul gri si apasator. Primul act al tragi-comediei se dezvaluie spectatorilor in ajunul plecarii, cand Shaolinul Subversiv si Satanista Inexorabila (ii vom numi, pe scurt, Durere si Sanscrita) viziteaza somptuosul conac in vederea unei scurte, dar intense, intalniri bahice. Si, iata, la orele 2:00 se da stingerea, dupa ce in prealabil se regleaza doua (repet, doua) desteptatoare la ora 04:30. Caleasca zburatoare decola la ora 07:00, deci check in-ul final era pe la 06:30.
Bai, baiatule, ma trezesc la 05:50! Timpul se dilata mai ceva ca-n Max Payne in Bullet time si, cum, necum, dupa doar 10 minute eram in taxi cu arme si bagaje. Ne rugam in genunchi de taximetrist sa ne duca mintenas la aeroport, iar, pe drum, ne faceam, fiecare separat in capul propriu, planul pentru situatia in care avionul ar fi plecat fara noi, ceea ce ar fi fost o mare dezamagire.
Ajungem, totusi, in timp util pentru check in si o bere mica la acvariul fumatorilor. Hopa sus in avion, ta-ta Bucuresti, sarim maneca si iata-ne in semi-splendidul spre boschetarul aeroport din Lutton. Fiind pe relaxare, bem o cafea, tragem adanc aerul insular in piept si pornim cu un autocar spre Londra, unde, dupa o scurta cautare de vreo 4 kilometri, per pedes, ajungem la cazare.

Va urma...

miercuri, 4 aprilie 2012

Eu unul nu as mai baga bani in sosele. Ce intrebare idioata, "de ce?". Pentru ca este derutant. (Ce tare e sa vorbesti singur, am perfectionat arta asta cand eram copil si nu aveam prieteni pentru ca am crescut in centru, dar acum o aduc pe noi culmi, in scris.) Am voiajat astazi pe granita de vest, unde milostivul Stat National Unitar si Independent, slavit fie-i numele, a reabilitat o sosea. Doar despre asta discutam, eu cu mine. Boooon. Soseaua este lata, frumos si corect marcata, neteda, cu parapeti peste tot unde sunt acestia necesari, ba, mai mult are si niste alveole la intrarea in sate, care pe soferii de duminica ii obliga sa incetineasca. Eu zbor ca Spitfire-ul in picaj pe langa ele, dar despre asta cu alta ocazie. Deruta intervine in momentul in care m-am extras din preocuparile-mi inalte si datatoare de speranta omenirii si am privit ce se afla presarat de o parte si de alta a sus numitei sosele. Secolul XVIII! Un pic spoit, dar ala-i. Ruine, multe ruine si oameni fugiti din Mizerabilii (da, bre, stiu ca aia-i cu sec. XIV, chiar nu te poti amuza?...), animale fugite de acasa de disperare. Vorba cuiva, te ia foamea de mana, nu alta.
Ce vroiam, de fapt, sa evidentiez este ca stiu cifrele romane. Restul e umplutura ca sa se justifice smecheria.
Sunt foarte curios de ce la hotelurile care fac parte dintr-un lant international este muzica in surdina pe hol, iar in camera nu. Intr-un singur hotel, care, apropos, e d-ala scump si ravnit de toti parlitii, era un device in baie de la care iti porneai radioul. Eu, mare adept al cantatului in baie, am manevrat device-ul care nu a cooperat, asa ca l-am lasat in pace. El pe mine, nu. A considerat ca este de datoria lui sa ma faca fericit niste ore dupa ce l-am pipait, mai exact pe la 6 dimineata. De obicei, am un somn care ma preocupa indeajuns incat sa ignor tot ce se intampla in jurul meu; o sa va povestesc cum am dormit in Vama, pe o banca, fix langa boxa de la Ovidiu, care incerca, prin decibeli sa-mi impinga plamanii prin cutia toracica. Tocmai v-am povestit, putem sa mergem mai departe. Deci, fiind in interes de nepersonal, eram o lecuta stresat sa nu dorm mai mult decat e cazul, ceea ce mi s-a intamplat in diverse ocazii. Asa ca, vocile care vorbeau limbi straine in baia mea m-au trezit si m-au pus pe ganduri. Gandurile mi-au luat mana si mi-au indreptat-o spre telefonul setat sa alarmeze animalul la o anumita ora. Ora care inca nu se intamplase. Era abia 6. Asa ca gandurile mi-au soptit: "E ok, in cel mai rau caz te violeaza si te jefuiesc. Dar, priveste partea buna: vei avea atata timp de dormit la spital!" Eu sunt foarte cooperant cu ce-mi spun gandurile-mi, asa ca le-am ascultat si m-am dus, inca un pic, la Mos Ene. Cand telefonul, prin acele nestiute cai ale sale a gasit de cuviinta sa inceapa sa urle langa capul meu splendid, m-am trezit definitiv si m-am dus in baie. Unde radioul isi traia ultimele acorduri si a murit in bratele mele. Adica, un fel de teasing. N-are rost sa va spun ca dusul de dimineata a fost trist si plin de reprosuri la adresa lui Iliescu. Nu ma intrebati de ce Iliescu.
Un suflet caritabil, un om de bine si de omenie, mi-a suflat in casca, cum ca Bender ar fi robotul alcoolic, tabacic si cleptoman din Futurama.
Ei bine, bai, Stie-tot, cine crezi ca a fost sursa de inspiratie pentru acel personaj, pe care au folosit-o creatorii serialului? Ha? Nu, nu eu.
Apropos de suflat in casca, ma gandesc daca ar fi acceptabil sa port o casca nemteasca cu tepelus (folosita in WWI, google it, incultilor) peste tot. In rest sa fiu impachetat normal, ca toata lumea. Evident cu mult mai mult bun gust si oricum, pe trupul meu de zeu grec orice sta mult, mult... MULT mai bine decat pe oricine altcineva. Deci, pareri?

marți, 3 aprilie 2012

Candva ma voiu rade pe cap, imi voi lasa cercei in urechi si voiu pleca pe Harley spre rasarit. Inchideti-va fiicele in casa de acum, pentru ca e deranj mare.
Ma intreb ce face Superman cand nu e nici o urgenta care sa-i ceara prezenta. Se duce in zbor la orice cacat de accident de masina, ii impinge p-aia de la descarcerari la o parte, smulge capota, botita, a masinii, bate cei doi infirmieri, care se inghesuie sa ia victima si-i face (victimei) zborul vietii, cu viteza superluminica in jurul Terrei, pana se trezeste la viata, fara nicio urma a accidentului si-i multumeste cu un mozol cinstit (victima)? Cum, naiba, reactioneaza Superman la un mozol de la mine, exempli gratia, care sunt urat, cocosat si inca niste chestii si in plus, iau mozolul foarte in serios, adica bag limba si pun mana pe goodies?
Adica, la o adica, sunt in stare sa-i bag mana in chiloti, chiar daca sunt peste costumul ala de majoreta, sa vad care-i treaba cu super omul. Cata Viagra poate lua? Punem pariu ca pot mai mult? Nu degeaba sunt un fel de Keith Richards in forul meu interior.

Primul!

Treaba asta cu verificarea daca nu cumva sunt robot, dupa ce incerc vreo 743438 de nume pentru blog este cu adevarat utila. De obicei botii incearca sa-si creeze bloguri si sunt din ce in ce mai creativi. Daca stau sa ma gandesc mai bine... futu-i... sunt Bender!
Si totusi, de ce si-ar crea un algoritm un blog? Ce ar avea de spus? "010010110001101"? What's the entertainment in that?
Apropos, abia astept retardatul sa-mi spuna ca 0101 alea de mai sus nu inseamna nimic si sa inceapa sa-mi explice binare.
In aceeasi ordine de idei, pentru ca sunt un miliardar excentric, imi place enorm sa merg mii de kilometri cu masina pe soselele intesate de camioane si masini decrepite conduse de oameni care poarta diverse obiecte pe cap la volan. Camionagii sunt ok... marea majoritate. Aia cu caciula pe cap, nu. Aia sunt periculos de prosti. Aia sunt. Peste tot. Aia au impresia ca este normal si corect sa carmeasca spre o directie doar de ei stiuta, in fata ta, fara avertizare si fara un motiv aparent. Bine, unul ar fi ca au caciula pe cap si creierul nu mai raspunde pentru faptele lui, avand in vedere supraincalzirea, ca orice circuit arhaic, fara cooler.
Bun. Cum ar fi sa se stranga in statia de microbuze toate femeile asa-zis rele, adica cu buze mici/subtiri? Mehehhehe, plm...
In seara asta am vazut pe un meniu cea mai tare pizza existenta. De fapt, am vazut doar numele si descrierea ingredientelor. Nu era poza, desi as fi vrut. Revenind, respectiva pizza avea in compozitie... tantantantaaaaa... ciolan afumat de porc. Cu toate ca abia am terminat si eu cateva cicluri de invatamant si ca abia reusesc sa imi duc degetul la nas sa imi scot mucii... mmmm... ce biluta delicioasa... Ce? Ce am zis?! Mda, asa. Ciolanul de porc. Cum spuneam, ma duce capul sa nu ma incalt cu fesul, dar nu pot sa nu ma gandesc cum ar arata o pizza cu un ciolan intreg, inclusiv osul deasupra.
Oh, ce bucurie, tiganii de langa hotel s-au pus pe urlat. Abia astept sirenele de SMURD si politie si eventualele batai insistente in usa sa-i adapostesc. Ma gandesc, ca Rommel, ca cea mai buna defensiva este ofensiva, asa ca voi cobora eu la ei.
Ce trist, prima si ultima postare...