Eu unul nu as mai baga bani in sosele. Ce intrebare idioata, "de ce?". Pentru ca este derutant. (Ce tare e sa vorbesti singur, am perfectionat arta asta cand eram copil si nu aveam prieteni pentru ca am crescut in centru, dar acum o aduc pe noi culmi, in scris.) Am voiajat astazi pe granita de vest, unde milostivul Stat National Unitar si Independent, slavit fie-i numele, a reabilitat o sosea. Doar despre asta discutam, eu cu mine. Boooon. Soseaua este lata, frumos si corect marcata, neteda, cu parapeti peste tot unde sunt acestia necesari, ba, mai mult are si niste alveole la intrarea in sate, care pe soferii de duminica ii obliga sa incetineasca. Eu zbor ca Spitfire-ul in picaj pe langa ele, dar despre asta cu alta ocazie. Deruta intervine in momentul in care m-am extras din preocuparile-mi inalte si datatoare de speranta omenirii si am privit ce se afla presarat de o parte si de alta a sus numitei sosele. Secolul XVIII! Un pic spoit, dar ala-i. Ruine, multe ruine si oameni fugiti din Mizerabilii (da, bre, stiu ca aia-i cu sec. XIV, chiar nu te poti amuza?...), animale fugite de acasa de disperare. Vorba cuiva, te ia foamea de mana, nu alta.
Ce vroiam, de fapt, sa evidentiez este ca stiu cifrele romane. Restul e umplutura ca sa se justifice smecheria.
Sunt foarte curios de ce la hotelurile care fac parte dintr-un lant international este muzica in surdina pe hol, iar in camera nu. Intr-un singur hotel, care, apropos, e d-ala scump si ravnit de toti parlitii, era un device in baie de la care iti porneai radioul. Eu, mare adept al cantatului in baie, am manevrat device-ul care nu a cooperat, asa ca l-am lasat in pace. El pe mine, nu. A considerat ca este de datoria lui sa ma faca fericit niste ore dupa ce l-am pipait, mai exact pe la 6 dimineata. De obicei, am un somn care ma preocupa indeajuns incat sa ignor tot ce se intampla in jurul meu; o sa va povestesc cum am dormit in Vama, pe o banca, fix langa boxa de la Ovidiu, care incerca, prin decibeli sa-mi impinga plamanii prin cutia toracica. Tocmai v-am povestit, putem sa mergem mai departe. Deci, fiind in interes de nepersonal, eram o lecuta stresat sa nu dorm mai mult decat e cazul, ceea ce mi s-a intamplat in diverse ocazii. Asa ca, vocile care vorbeau limbi straine in baia mea m-au trezit si m-au pus pe ganduri. Gandurile mi-au luat mana si mi-au indreptat-o spre telefonul setat sa alarmeze animalul la o anumita ora. Ora care inca nu se intamplase. Era abia 6. Asa ca gandurile mi-au soptit: "E ok, in cel mai rau caz te violeaza si te jefuiesc. Dar, priveste partea buna: vei avea atata timp de dormit la spital!" Eu sunt foarte cooperant cu ce-mi spun gandurile-mi, asa ca le-am ascultat si m-am dus, inca un pic, la Mos Ene. Cand telefonul, prin acele nestiute cai ale sale a gasit de cuviinta sa inceapa sa urle langa capul meu splendid, m-am trezit definitiv si m-am dus in baie. Unde radioul isi traia ultimele acorduri si a murit in bratele mele. Adica, un fel de teasing. N-are rost sa va spun ca dusul de dimineata a fost trist si plin de reprosuri la adresa lui Iliescu. Nu ma intrebati de ce Iliescu.